Ai privit vreodata cerul?Cu siguranta,fiecare dintre noi a ridicat o data ,de 2 ori ,de n ori privirea ca sa poata privi stelele.Cand vin de la scoala,noaptea,imi place sa-mi pierd gandurile pe cer.Pe mine ingramadirea de stele ma intristeaza.Poate pentru faptul ca noi,pamantenii le vedem atat de mici cand ele in realitate sunt atat de mari,poate pentru faptul ca imi imaginez ca fiecare stea contine sufletul unui om de pe pamant.Mi-ar placea sa am o stea,sa ma refugiz pe ea de fiecare data cand ma simt singura,de fiecare data cand cei din jurul meu nu ma inteleg,cand ma lupt cu mine,cand ma lupt sa supravietuiesc.Unii ar spune ca fug de realitate,ca incerc sa ma ascund de ceilati sau de mine,dar nu este asa,imi place cateodata sa ma refugiz pentru a-mi analiza gandurile si sentimentele.Fiecare simte cateodata nevoia sa stea singur,sa priveasca in sufletul si in mintea lui.Mie imi place sa ma analizez atunci cand privesc cerul,cand vad “marea ” de stele si ma gandesc ca poate ale zeci de persoane din colturi diferite ale lumii privesc cerul odata cu mine.Ne intalnim gandurile acolo sus,ne impletim visele cu ale altor milioane de oameni.Prindem aripi,este o comunicare spirituala,care te ajuta sa te cureti de energiile negative,care iti da putere sa o iei de la capat,sa privesti lumea cu alti ochi,sa fii mandru de ceea ce esti si mai ales te face sa ai incredere in tine.

Acum sunt putin melancolica.Doar ce am venit de afara unde am privit in liniste cerul timp de jumatate de ora.Am vazut o stea parasind bolta ceresca intr-o fractiunde de secunda.Se spune ca atunci cand o stea cade,sufletul unui om s-a ridicat la cer.Am privit din nou cerul.Parea mai sarac acum.In seara asta am pierdut un prieten spiritual(o stea).