M-a privit timid,apoi si-a lasat ochii in jos sa nu-i pot observa roseata din obraji.Ii este teama sa iubeasca.Ooo,de-ar sti ce mult mi-ar placea sa stiu ca ma iubeste,ca imi dau seama ca se intimideaza atunci cand trece pe langa mine,ca imi evita privirea pentru a nu-si da sentimentele de gol.In zilele in care stau si privesc cerul,tanjesc dupa ochii lui,dupa parul lui cret negru,dupa buzele lui,dupa el.De-ar sti ca il iubesc la fel de mult poate nu i-ar fi frica sa-si arate sentimentele.Mi-e frica si mie.Mi-e frica de barbatia pe are o arata atunci cand este cu prietenii lui,mi-e frica de gingasia pe care o afiseaza in prezenta mea,mi-e frica de glasul lui autoritar atunci cand cineva nu-i da dreptate si de dulceata lui atunci cand vorbeste cu mine.Mi-e frica sa ma uit la el de teama sa nu-l iubesc mai mult decat pe mine.Cand mi-a atins pielea cu varfurile degetelor am simtit furnicaturi in tot corpul,am crezut ca o sa cad si nu o sa ma mai ridic niciodata.Cred ca a observat moliciunea care m-a cuprins pentru ca m-a intrebat cu glasul cel mai dulce pe care l-am auzit vreodata “Te simti rau?.Nu i-am raspuns decat din priviri ca tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa ma atinga si ca m-as simti rau daca nu m-ar lua acum in brate si nu mi-ar mai da niciodata drumul.Mi-a citit gandurile pentru ca in secunda urmatoare,ma aflam in bratele lui,buzele lui calde si moi le acoperisera pe ale mele intr-un sarut.In clipa urmatoare a plecat fara sa-mi spuna niciun cuvant si nu l-am mai vazut niciodata.Acum dupa ani si ani inca ii mai simt parful buzelor.