Azi,in drum spre liceu mi-am amintit de unele lucruri amuzante din trecutul nu prea indepartat.Nu va destainui acum ce amintiri imi navigau prin cap’sor,pregatesc o intrare speciala pentru ele.Mergeam cu geanta destul de grea pe un umar,singura si ma gandeam la tot felul de chestii.Am inceput sa rad,pur si simplu de una singura cu atata lume in jurul meu.Nu ma puteam opri din ras.Atunci mi-am dat seama ca era binecunoscutul meu “ras convulsiv” care dura cel putin 10 minute.Pana aici nici o problema.Chestii obisnuite ,cand esti cu o prietena cu cineva,va amintiti cateva intamplari haioase radeti juma’ de ora,nimic neobisnuit.Dar cand esti pe strada,singura,cu lumea care te priveste ca pe o nebuna,lucrurile se complica.Am incercat sa ma linistesc,sa ma gandesc la lucruri triste,sa-mi aduc aminte o formula la mate,sa-mi aduc aminte ca am teza la info si sunt varza,sa ma gandesc ca ma asculta la fizica si bla bla bla.Nimic.In momentul acela pana si chimia mi se parea o banalitate amuzanta.Ce sa fac sa nu ma mai priveasca lumea ca pe o nebuna?Ma gandesc sa-mi scot telefonul si sa ma prefac ca vorbesc cu cineva.(nu am avut curaj sa sun pe cineva de frica sa nu se sperie ).Dupa 5 minute care mi s-au parut o vesnicie,ma linistesc si eu si ajung in statie(calma).Scumpul microbuz care era desigur unul mic,neincapator,cu scaune inghesuite si fara aer conditionat isi face in sfrasit aparitia dupa 5 minute de intarziere.”Nu-i nimic,ca oricum am inceput-o bine”.Ma asez eu pe un scaun de langa geam(ca altfel nu se poate,ador sa ma uit pe geam “ca un copil razgaiat” cum m-a nuimit o prietena:D) si incep sa desfasor aceeasi ocupatie de zi de zi.Din fiecare statie au urcat cel putin 3 persoane ,microbuzul este mic,scaunele sunt inghesuite,nu este aer conditionat.Fostul meu coleg de clasa statea singur pe un scaun.Sarmanul a avut bafta ca langa el sa se posteze o colonie de rromi.Probabil cea mai batrana dintre pirande care avea in jur de 21 de ani il roaga(adica nu il roaga ,il forteaza sa se ridice pentru a se aseza ea).El nu vrea,piranda incearca din nou,el nici de data asta nu vrea,piranda nu se lasa.Nu trebuie sa va spun ca eram din nou cuprinsa de binecunoscutele “convulsii de ras”.Sa fiu sincera nu mi-a placut niciodata de el:D.Bine ca nu ma vedea,era ocupat cu piranda si intre timp cu alti doi din clanul lor.Cred ca va imaginati ce cuvinte usturatoare a indurat saracul de el,nici ca i-ar fi pasat,.vorbea nestingherit la noul telefon.Intr-un final coboara si clanul lui Papuc si el ramane singur cu telefonul lui.Se uita la mine,eu care imi stergeam lacrimile de ras si imi zambeste.Ma uit la el si ii raspund cu acelasi zambet tamp pe care el mi l-a oferit(bine nu ca ar avea altul in afara de ala).Cobor din microbuz si dupa un timp ajung in sfarsit la liceu.Cred ca ma asculta la matematica si mai cred ca o sa dam un test la chimie si e posibil ca dirigu’ sa ma certe ca am intraziat.Cred ca am ras cam mult azi.

Voua vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada si sa incepeti sa radeti,fara sa va puteti opri?

Aaa si apropo nu m-a ascultat la mate,dirigu’ nu m-a certat,iar la chimie nu am dat test.In schimb ne-a adus testele la fizica.Nu putea sa fie totul perfect pentru o singura zi.